Stânga, încotro? O discuţie sinceră şi liberă despre stânga în România şi viitorul ei

Road_Sign_Left_TurnSăptămâna trecută tinerii social-democraţi clujeni, reuniţi într-o structură regională, TSD Transilvania, au organizat o dezbatere cu titlul „Stânga, încotro?” în scopul unei discuţii sincere şi libere despre stânga în România şi viitorul acesteia.

Dezbaterea a fost organizată în cartierul Gheorgheni, din Cluj-Napoca, gazda evenimentului a fost deputatul Aurelia Cristea, moderator, consultantul politic Mihai Mocanu iar invitaţii: antropologul Eniko Vincze, sociologul Ioan Hosu, strategul în comunicare politică Radu Magdin, jurnalistul şi ecologistul Mihai Goţiu şi activistul civic Adrian Dohotaru.

Gazda întâlnirii, alături de tinerii social democraţi, Aurelia Cristea consideră că acest tip de dialog, fără perdea, cu societatea civilă clujeană, ajută la resetarea comportamentului  politic, condiţionat de întoarcerea la principii, la valori morale: „`Stânga, încotro`a fost un prim dialog cu societatea civilă clujeană despre stânga şi avatarurile sale, despre cum trebuie să ne asumăm un proiect politic coerent, într-un moment de convulsie partinică.

Problema formei politice nu a putut fi ignorată, această dezbatere putând fi şi un punct de pornire al rearticulării stângii, o discuţie sinceră şi liberă despre resetarea comportamentul politic, despre faptul că trebuie să ne întoarcem la principii, la valori morale. Unde am greşit, cât de stânga ne propunem să fim în viitorul apropiat, care sunt măsurile sociale cele mai apropiate doctrinei noastre.

Le mulţumesc invitaţilor pentru prezenţă, tinerilor colegi care au organizat acest eveniment.  Vocea societăţii civile va avea ecou în rândul generaţiei tinerilor cu atitudini sociale”.

Vincze Eniko, profesor de antropologie şi studii de gen la Universitatea Babeş-Bolyai consideră că unul dintre motivele morţii clinice ale stângii este demonizarea dreptăţii sociale: „Dacă vorbim de situaţia stângii politice, observ că unul dintre motivele morţii sale clinice este demonizarea dreptăţii sociale şi a drepturilor social-economice, şi tratarea lor drept moşteniri nefaste ale socialismului real din România. Stânga politică, împreună cu actorii altor orientări politico-ideologice a depolitizat fenomenul sărăciei, al excluziunii sociale şi al nedreptăţii locative. Politicienii autointitulaţi social-democraţi, împreună cu colegii lor de altă culoare politică, au tratat aceste probleme ca nişte efecte secundare ale transformărilor social-economice”.

Antropologul clujean a atras atenţia asupra dreptului la locuire, care după 1990 a fost unul dintre drepturile cele mai neglijate de autorităţile publice, considerându-l în actualul context politic, unul dintre cei mai importanţi factori ai excluziunii sociale şi ai inegalităţii de clasă: „Din păcate, în ochii multor decidenţi politici-administrativi, locuirea este privită ca o chestiune ce ţine exclusiv de meritul individului: dacă eşti capabil să-ti cumperi o locuinţă pe piaţa privată sau să stai în chirie la preţurile pieţei private, atunci meriţi o locuinţă decentă. Dacă nu ai o locuinţă decentă, înseamnă că nu eşti în stare, nu eşti capabil, deci nu meriţi acest lucru sau nu eşti un cetăţean merituos. Drept consecinţă, şi în domeniul locativ, statul s-a aliat cu investitorii privaţi, susţinându-i prin acte legislative şi practici administrative. Astfel, instituţiile statului au încetat să asigure cetăţenilor săi drepturile lor locative. Astfel, spre exemplu, chiar dacă legea locuinţelor prevede că locuinţele sociale sunt o formă a protecţiei sociale, sau chiar dacă legea privind combaterea şi prevenirea marginalizării sociale prevede susţinerea categoriilor sociale marginalizate în accesul lor la o locuinţă decentă, bugetul public nu alocă resurse pentru asigurarea lor, iar autorităţile publice locale, în numele autonomiei locale, pot să stabilească criterii de acordare a locuinţelor sociale care îi defavorizează pe cei mai defavorizaţi. În urma cercetărilor pe care le-am făcut în ultimii cinci ani în peste 40 de localităţi din România, pot să afirm că unul dintre cei mai importanţi factori ai excluziunii sociale şi ai inegalităţii de clasă este locuirea. Crearea unor zone de locuire defavorizate este consecinţa politicii de dezvoltare ale localităţilor. Faptul că eşti împins să trăieşti la periferia societăţii, în zone de locuire defavorizate, crează nedreptăţi în accesul la educaţie de calitate, la servicii de sănătate şi la locuri de muncă decente. Este timpul ca statul să îşi reasume obligaţiile faţă de cetăţeni şi în domeniul locativ. Este timpul ca reprezentanţii stângii politice de la nivel central şi local să implementeze măsuri concrete prin care să dezvolte un fond locativ public care să răspundă nevoilor locative ale cetăţenilor, să interzică evacuările forţate şi să vină în sprijinul oamenilor în eforturile lor de a-şi legaliza locuirea informală. Mă aştept ca în lunile următoare consilierii locali social-democraţi să vină în întâmpinarea revendicărilor de acest fel formulate de victimele nedreptăţilor locative din oraşul Cluj”.

Istoricul şi activistul civic, Adrian Dohotaru consideră că în acest moment nu se poate vorbi de reforma PSD fără apariţia unei noi formaţiuni de stânga care să facă alianţă cu PSD sau să fie în opoziţie la PSD dacă partidul nu se restructurează: „PSD pentru a se reforma are nevoie paradoxal de încă un partid, hai să spunem ceva mai radical, tot social-democrat, dar care să nu se rezume doar la forma declarativă. O formaţiune care să ajungă la un procent de 5-10% în Parlament,  ulterior în alianţă cu PSD la guvernare sau care să facă politică din opoziţie”

Activistul civic nu crede în viabilitatea celor descrise mai sus pentru scrutinul parlamentar din 2016, ci mai degrabă pentru locale. Ulterior, în 2020 se poate centraliza la nivel naţional un partid care să susţină măsuri de stânga, dar care să nu fie neapărat unul anticapitalist: „Sună foarte idealist ce zic pentru că sunt destul de puţine energii în zona de stânga, pentru a catapulta acest nou partid în Parlament în 2016. UNPR este doar teoretic de stânga aşa cum nici PSD nu e atât de stânga precum se spune declarativ. Cred că poate să fie un soi de ajutor pentru scena politică declarativ de stânga formarea acestui nou partid progresist. Nu-l văd într-o zonă anticapitalistă,  dar trebuie să fie unul care să susţină măsuri social-democrate: impozitul progresiv, drepturi locative (stăm cel mai prost la capitolul locuinţe sociale), să susţină cauze ecologiste sau diverse campanii locale de reapropriere civică a spaţiului public, aşa cum am făcut cu SOS în Gheorgheni, cu Parcul Între Lacuri, în Zorilor cu propunerea deschiderii Parcului Prodan şi încercăm acum cu accesibilizarea Parcului Babeş pentru publicul larg”.

Dohotaru oferă şi un exemplu extern, un alt tip de stânga dar care totuşi este dificil de copiat având în vedere particularităţile locale: „Dacă sunteţi dezamăgiţi de PSD faceţi un partid nou. Syriza s-a format dintr-o gamă largă de grupuri şi politicieni independenţi şi da, este o variantă de federalizare, pornind de la fragmentări politice. Desigur, recunosc că Grecia are o complet altă tradiţie de stânga”.

Sociologul Ioan Hosu, director  al  Departamenului  de  Comunicare,  Relaţii Publice şi  Publicitate din cadrul Facultăţii  de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării s-a declarat plăcut surprins de prezenţa tinerilor la dezbatere, precizând că reforma PSD trebuie realizată de politicieni tineri, în jur de 40 de ani, care să evite populismul: Nu doar PSD-ul şi stânga au fost şi sunt demonizate politic, ci toate partidele politice au o problemă de credibilitate. Este greu să modifici după 25 de ani greşeli strategice repetate sistematic.

Stânga de la noi este una naţional-comunistă, a moştenit o poveste tristă, cu valori naţionale duse la extrem. De acum trebuie să evitaţi populismul. Nu mai îmbrăcaţi haina celor care promit orice pentru voturi, fiindcă asta a făcut PSD-ul de multe ori”.

Hosu condamnă şi mesajul populist „vă apărăm noi de de Bruxelles”, în condiţiile în care Europa este partenerul care ne pune la dispoziţie fonduri pe care noi nu le putem utiliza.

De asemenea dimensiunea internaţionalistă a stângii nu trebuie pierdută iar implicarea bisericii, credinţei, în campania electorală trebuie eliminată: „Stânga nu trebuie să-şi piardă dimensiunea internaţionalistă în ceea ce priveşte solidaritatea. PSD ar trebui să armonizeze interesele  regionale cu cele naţionale, europene, internaţionale. Dacă renunţă la tendinţa internaţională şi globală nu mai este stânga, ci un naţionalism de altă natură.

Înţeleg şi povestea cu ortodoxia dar nu o pot accepta. Aţi văzut cât de prezentă este în campania electorală. Asta fac toţi politicienii, se duc la biserici şi cocheteaza cu toate zonele de unde vin voturile. De asta potenţialul de credibilitate al PSD trebuie să-l dea alţi politicieni iar când spunem că ne reformăm, hai să venim cu oameni noi, feţe noi” a mai completat reputatul sociolog clujean.

Radu Magdin, strateg în comunicare politică şi fost consilier onorific al premierului Ponta pe probleme de strategie de comunicare externă crede că este nevoie de o clarificare doctrinară a PSD:  „Fie merge spre zona de mediu, fie spre cea de business şi exploatare de resurse. Nu poţi fi de toate pentru toţi. Cred că asta a încercat să facă PSD, ca un partid mare, pentru că spaima numărul unu a fost că toţi ceilalţi sau unit împotriva sa şi doresc să-l ţină departe de guvernare”.

Radu Magdin a îmbrăţişat idea lui Adrian Dohotaru de apariţie a unui nou partid de stânga, viitor partener al PSD:  „Un partid adiţional ar fi un partener foarte bun de guvernare, util, ca în Germania, când SPD-ul din perioada Gerhard Schröder făcea alianţă cu ecologiştii”.

Fost ofiţer de presă al familiei politice social-democrate din Parlamentul European, Magdin a explicat că sunt foarte puţine partide de stânga în Europa de la care PSD poate învăţa lecţii la capitolul victorie electorală şi că stânga în Europa traversează vremuri relativ dificile: „În Polonia nu mai există stânga, ci diferite variante de dreapta, în Italia, stânga a avut noroc cu un premier carismatic, Matteo Renzi, dar care a luat şi măsuri de dreapta. În Spania avem o variantă populistă, PODEMOS, iar PSOE nu poate forma singur guvernarea. În Franţa socialiştii sunt la putere dar vor intra în opoziţie, deja au scăzut mult în sondaje iar În Anglia laburiştii au pierdut alegerile, însă e adevărat, înainte au fost la guvernare timp de 12 ani. În acest context nu văd ce lecţii politice ar putea primi  PSD din Europa. Fiecare mediu politic e diferit”.

Radu Magdin consideră că valorile şi proiectele pot salva PSD, în condiţiile în care formaţiunea politică îşi va asuma o identitate doctrinară: „Cred că principala dilemă la nivel de PSD este: cum a reuşit în trei ani de zile, de prosperitate economică să-şi distrugă imaginea.

Trebuie să încercaţi să recăpătaţi ascendentul moral. De ce stânga este bună pentru societate: valori şi proiecte, valorile sunt eterne iar socialul bate orice alt proiect, are legătură cu realitatea concretă, imediată. Însă şi PSD-ul sau variantele care vor veni în paralel cu el trebuie să nu îi mai fie frică de elementul doctrinar, de sine însuşi. Frica cea mai mare este asumarea identităţii doctrinare.

Tăria îţi vine tocmai din această identitate. Faptul că ai o viziune de societate, că electoratul ştie clar în ce direcţie te duci”.

Mihai Goţiu, analist-comentator la VoxPublica, susţinător al mişcării ecologiste şi fost preşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor din Presa Cluj a amintit că USL nu a respectat politicile publice promise în 2012: „În 2012, după protestele care au dus la căderea guvernului Boc, USL şi-a asumat carta unei bune guvernări unde în 30-40 puncte erau menţionate mai multe politici publice. În toamna lui 2014 din acele puncte, nici unul nu a fost asumat  ba din contră câteva erau chiar împotrivă”.

Jurnalistul, autor al lucrării „Afacerea Roşia Montană”, rezultatul unei documentări de peste 11 ani  a acestui subiect, a explicat de ce stânga trebuie să fie împotriva proiectelor miniere care susţin monoindustrializarea unei regiuni, blocând orice alt tip de dezvoltare economică: „Nu trebuie să fim de acord cu proiecte tip RMGC pentru că acestea înseamnă distrugerea de locuri de muncă în alte domenii, pentru că pot genera probleme sociale, de sănătate. Unii vin şi spun că  au mai fost mine în zonă. Aşa e, însă Abrudul, Baia de Arieş sau Zlatna care au depins de minerit stau mult mai prost din punct de vedere al vieţii sociale decât Câmpeniul. La fel, Albacul are o viaţă socială mai consistentă decât Roşia Montana. Toate localităţile care au avut o singură industrie, minieritul, stau mai prost decât localităţile cu mai multe industrii”.

Mihai Goţiu consideră că partidele se delimitează doctrinar foarte greu, folosind mai mult acoperiri ideologice decât conţinut administrativ, guvernamental: „La ora actuală este greu de vorbit despre stânga sau dreapta politică în România. Nu pot delimita  partidele doctrinar. Acestea susţin diferite măsuri, care dau o anumită acoperire ideologică dar cam atât.  

În urmă cu trei ani eram de acord că stânga este demonizată în România la fel şi implicarea civică. Dacă îi spuneai cuiva că eşti activist în spaţiul public, o lua ca o jignire.

În ultimii doi-trei ani văd o schimbare a percepţilor. Cel mai bun exemplu e Syriza care conform sondajelor realizate chiar de IRES arată că creditorii nu se bucură de o susţinere atât de largă în România.

Până acum 4-5 ani dacă erai sau nu implicat politic şi susţineai o temă de stânga erai comunist, vândut ruşilor, era o reţinere în spaţiul public în a te declara de stânga”.

„Stânga, încotro?” va rămâne şi în perioada următoare o dilemă pentru PSD, dar care trebuie să suporte o clarificare, un reper doctrinar clar.

TSD Transilvania va continua seria de dezbateri despre stânga, social-democraţie, rolul tinerilor în politică şi descentralizare.

Mă bucur că o discuţie sinceră şi liberă despre stânga în România şi viitorul ei a plecat din inima Transilvaniei, de la Cluj şi sper ca în această vară tot mai mulţi colegi să iasă din comoditatea conformismului de partid şi să schimbe proastele obiceiuri ale vechiului regim de a face politică prin imaginaţie, inteligenţă şi frumuseţea libertăţii de a gândi proiecte sociale, de stânga.

sursă: Adevărul.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *